Nedumeriri am zis? A fost primul cuvânt care a ţâşnit pe când încercam să îmi potolesc neliniştea referitoare la - un oftat se strecoară, poate un neaoş "Doamne, iartă-mă!" - la "starea studentului român" în preajma sesiunii...
Să fie doar mirare şi/sau încurcătură? Sau semnul unei adevărate angoase construite de-e lungul săptămânilor de peste semestru, de peste ani... E oare profesionist să ai angoase (şi să le mai faci şi publice!) referitoare la tinerii pe care îi vezi (sau mai degrabă nu) la clasă cu figuri acoperite de un strat fin de teamă, speriaţi de nou, înfricoşaţi de a-şi trăi viaţa, purtători ai spaimelor reziduale ale părinţilor?
Se cade oare sau e doar hilar ca un dascăl să se gândească la studenţii lui cu îngrijorare, părinteşte, iar reacţia să fie doar un val de tăcere, indiferenţă asurzitoare?
Aceste panseuri/ puseuri emoţionale fac ele parte din recuzita unui profesionist sau sunt slăbiciuni nepermise: la urma urmei dascălul, în viziunea de secol 19 a studentului român trebuie să fie o autoritate, un zbir, sau, mă rog, cineva care să-l ia de mână si să-l ducă, ca pe un nevăzător pe "căile ştiinţei", să-i ierte de 77 ori câte 77 prostia, lenea, ignoranţa, nedorinţa de a învăţa, să-i dea faimoasele "cunoştinţe" rumegate gata, ce mai, să pună etichete, să-i sufoce creativitatea cu acele cuminţi şi de-a gata reţete ale fericirii...
Nedumeriri am zis? Sau poate mânia că s-ar putea ca aceia, puţini şi aleşi, pe care îi întâlneşte la clasă şi pe coridoare şi cu care poate vorbi ca şi cu vechi prieteni, să rămână prizonierii celorlalţi 90% care vor alcătui majoritatea de mâine? Majoritatea care se teme să trăiască, care e înfricoşată de nou, care se crede atot/atoateştiutoare... majoritatea care e victima fricii perpetuate peste decade, care perpetuează frica moştenită de la părinţi, otrava, neputinţa de a schimba.
Nedumeriri...şi totuşi, aceia zece la sută merită tot efortul, toată bucuria de a împărtăşi, de a învăţa împreună!...
Da, ma pasioneaza noile tehnologii web... sunt curioasa, vreau sa stiu mai mult ca sa-mi pot ajuta studentii. De multa vreme "pierd" vremea pe net in cautare de resurse. Si, da, as vrea sa le impartasesc si altora - colegilor mei, studentilor, celor pe care sper sa-i intalnesc in zarva asta formidabila!
Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta educatie. Afișați toate postările
luni, 6 decembrie 2010
Nedumeriri amânate
Rândurile de mai jos le-am scris cândva in iunie anul acesta. Nu le-am postat fiindca mi s-au părut scrise sub imperiul unei emoţii/frustrări de moment. Dar acum, la recitire, îmi dau seama că poate unul din rosturile acestui blog ar fi să dea glas tocmai acelor observaţii, sentimente, frustrări care nu-şi au locul în/ies din cadrele seci impuse de cercetarea academică. Şi mă întreb oare nu ar fi mai igienic, mai sănătos, să împărtăşim aceste gânduri, atitudini, emoţii, reacţii cu colegii şi studenţii noştri cu care, cot la cot, vrem să aflăm soluţii pentru ieşirea din preaîncremenitul proiect al sistemului de educaţie românesc? Soluţia cea mai la îndemână (?), cred, este angajarea pasionată în proiectul personal -angajarea necondiţionată într-un sistem de valori împărtăşit cu cei ce cred în deschidere ca un gest altruist...fie că e vorba de opţiunile existenţiale, de carieră sau profesionale!
vineri, 5 noiembrie 2010
Join the Learning Revolution at Newham College of Further Education
Last week (27/10-30/10) I joined a group of group of Cluj-based Romanian experts in adult education for a visit to London, part of a Leonardo project aiming to exchange good practices on adult e-learning in Europe. We attended a most interesting workshop on the role and benefits of implementing a VLE for the college courses aimed at a very numerous student population.
Definitely, where there is a will there's a way... and it's up to us to decide whether we want or not to join this Revolution!
Newham College of Further Education is a college of further education in the London Borough of Newham, United Kingdom. Previously called Newham Community College, it was created from the merger of the former West Ham College and East Ham College. The main site is in East Ham, with a further site in Stratford, and six further local neighbourhood learning centres. An Oftsted report following a 2009 inspection awarded the school a Grade 1 (outstanding). The college is a member of the 157 Group of high performing school (Source: Wikipedia).Our hostess, Mrs. Joyce Amato, and her team introduced us to the college Moodle-based VLE, called New Learning, the result of two-year efforts to integrate technology in learning.
Definitely, where there is a will there's a way... and it's up to us to decide whether we want or not to join this Revolution!
marți, 2 noiembrie 2010
Din nou despre tehnologii si alte minunatii
Rima involuntara din titlu e binevenita. Pentru ca la inceput de septembrie in minunata Creta am avut parte de reteta ideala cu ingredientele mele preferate. In ordinea preferintelor: Mediterana, oameni minunati de la care ai de invatat, multe idei si metode noi, sentimentul ca nu lucrezi in van.
marți, 7 septembrie 2010
marți, 8 iunie 2010
luni, 1 martie 2010
"Does Google Make Us Stupid?"
A very exciting survey released recently by Pew Research Center about possible scenarios on the future of the Internet and human cognition. Worth a good read!
To connect it with an overview on the Millenials generation - good stuff for educators to take into account! You might like to take their quiz, How Millenial are You?
As for me, hmmm...
To connect it with an overview on the Millenials generation - good stuff for educators to take into account! You might like to take their quiz, How Millenial are You?
As for me, hmmm...
duminică, 28 februarie 2010
Angela Meiers’s - My L.O.V.E. Affair with Learning
Cred ca aceasta scurta si pasionata interventie a Angelei Meiers (reputat si respectat blogger si educator) ma ajuta sa raspund la cateva intrebari legate de adevarata frenezie a invatarii care m-a cuprins de o vreme incoace. Ii voi da ei cuvantul (traducerea este mai mult o adaptare…!)
Cu toate schimbarile care au loc in permanenta… realizam ca invatarea nu este o destinatie (si asta imi place cel mai mult la invatare) ci o calatorie de o viata, Cine s-ar fi gandit acum 4-5 ani ca ne vom impartasi gandurile prin intermediul blogurilor, al wiki-urilor sau pe Twitter?
Valoare: creierul nostru este un muschi aflat in cautare de modele/ configuratii si creator de sensuri. Slava domnului ca este asa fiindca altfel nu ar putea filtra harmalaia generala, Fiecare dintre noi avem stiluri si moduri diferite de a invata. Ceea ce invat eu (ce e important pentru mine) poate sa nu ti se potriveasca tie – si asta este in regula - atata vreme cat fiecare dintre noi incearca sa gaseasca valoare in ceea ce invata, ne vom continua odiseea cunoasterii.
Cea mai importanta componenta a invatarii permanente este ca e durabila. Aceasta e componenta de pasiune din povestea noastra de dragoste. Si totusi, la fel ca in acronimul pe care l-am creat, este adesea tacuta si nerecunoscuta. Intreb studenti cu varste intre 17 si 70 de ani ce-i face sa continue sa invete. Adesea, ridica din umeri. Daca recunoastem ca avem o nesfarsita poveste de dragoste cu invatatura, vom continua sa o cultivam sis a o daruim si altora cu entuziasm.
Sper ca si voi traiti o poveste de dragoste cu invatarea si ii molipsiti pe toti aceia pe care-I intalniti.
I love learning. I love being around people who are passionate about their own lifelong journey of learning and teaching. It's contagious.Imi place grozav sa invat. Ma simt extraordinar in preajma oamenilor pasionati de propria odisee a cunoasterii si a instruirii celorlalti. Este molipsitor.
As I reflect on these past 20 years of working in this great profession of education, and particularly the past few years of worldwide connections I've been fortunate to find due to the blogosphere, I'm excited about learning now more than ever. I strive for at least one WOW each day.Reflectand la cei 20 de ani de activitate in aceasta minunata profesie de educator si mai ales la acesti ultimi ani in care am fost norocoasa sa-mi creez contacte in toata lumea datorita blogosferei, constat ca invatarea ma entuziasmeaza mai mult decat oricand. Ma stradui sa am parte de cel putin o exclamatie de entuziasm zilnic.
On this day where we celebrate sharing our hearts and passion, I thought I'd share something I've been thinking on for a few days.In aceasta zi in care ne celebram pasiunea si entuziasmul, voi impartasi cu voi cateva ganduri.
My L.O.V.E. Affair With LearningAlfabetizare / (Competente de baza in actualele discutii din domeniul pedagogiei, nota mea, CF) – Cu toate ca asociem acest termen cu invatarea traditionala pe baza cartilor, exista acum mult mai multe tipologii de luat in considerare: competente sociale sau felul cum interactionam cu ceilalti, competente legate de sanatate si felul cum ne tratam corpul, competente globale si economice sau cum ne sprijinim vecinii sau ne gestionam proprietatile. Cu toate schimbarile care au loc in permanenta, continuam sa invatam.
Literacy: Though we often think about literacy with regard to book learning, there is so much more to literacy than that. Social literacy and how we interact with others. Health literacy and how we treat our bodies. Global and Economic literacies and how we are supporters of our neighbors and steward of our possessions. And with changes constantly about, we continue to learn.
Odyssey: And with changes constantly about ... we realize learning is not a destination (and I think this is what I love most about learning), but a lifelong journey. Who knew 4 or 5 years ago we would be sharing our thoughts via blogs and wikis and Twitter?
Cu toate schimbarile care au loc in permanenta… realizam ca invatarea nu este o destinatie (si asta imi place cel mai mult la invatare) ci o calatorie de o viata, Cine s-ar fi gandit acum 4-5 ani ca ne vom impartasi gandurile prin intermediul blogurilor, al wiki-urilor sau pe Twitter?
Valuable: Our brains are pattern-seeking, meaning-making muscles. Thank goodness for that, because otherwise the noise would be too much to filter. Each of us have different styles and reasons to learn. What I am learning (important to me) may not be your cup of tea -- and that's okay, as long as each of us continue to find value in what we are learning, we will continue in our learning odyssey.
Valoare: creierul nostru este un muschi aflat in cautare de modele/ configuratii si creator de sensuri. Slava domnului ca este asa fiindca altfel nu ar putea filtra harmalaia generala, Fiecare dintre noi avem stiluri si moduri diferite de a invata. Ceea ce invat eu (ce e important pentru mine) poate sa nu ti se potriveasca tie – si asta este in regula - atata vreme cat fiecare dintre noi incearca sa gaseasca valoare in ceea ce invata, ne vom continua odiseea cunoasterii.
Enduring: The most important part of lifelong learning is that it endures. That's the passion part of our love affair. And yet, just like in this acronym - it's often silent and unrecognized. I ask students from 17 to 70 what drives them to continue to learn. Often, a shrug of the shoulders is the immediate answer. If we recognize our enduring love affair with learning, we will continue to nurture it, and even spread it with enthusiasm.
Cea mai importanta componenta a invatarii permanente este ca e durabila. Aceasta e componenta de pasiune din povestea noastra de dragoste. Si totusi, la fel ca in acronimul pe care l-am creat, este adesea tacuta si nerecunoscuta. Intreb studenti cu varste intre 17 si 70 de ani ce-i face sa continue sa invete. Adesea, ridica din umeri. Daca recunoastem ca avem o nesfarsita poveste de dragoste cu invatatura, vom continua sa o cultivam sis a o daruim si altora cu entuziasm.
It is my hope that you are having a lifelong LOVE affair with your learning, and you spread it infectiously to everyone you meet.
Sper ca si voi traiti o poveste de dragoste cu invatarea si ii molipsiti pe toti aceia pe care-I intalniti.
But let me ask you this: What drives you to continue to learn (watch the shoulders)Dar dati-mi voie sa va intreb: Ce va face sa continuati sa invatati (atentie la umeri).
Etichete:
Angela Maiers,
Cristee's teacher Blog,
Cristina Felea,
educatie,
education,
Higher Education,
internet,
Teaching English,
Virtual identity,
vision
duminică, 21 februarie 2010
Trust and Respect
Yes, it is time consuming, yes, sometimes you feel discouragingly insignificant in such a huge blogosphere, yes, the impact you produce is next to zero in this stage, but… but…
The satisfaction to discover and re-discover out there thoughts and ideas you have always had and kept for yourself for some reason compensates for the “wasted time” and transforms it in “time regained” because finding out there, in the wide world, people sharing same values and attitudes compensates for the frustration of not finding them in the immediate proximity. However, I know there are such people around, and I’ll do my best to find them.
As to the impact, I don’t worry, you can’t have it in such a short time. Making an impact needs patience, focus and self-confidence…and trust from others.
At the same time, yes, Trust and Respect, said Chris Betcher on his blog, Betchablog, are decisive values in the creation of a good relationship between educators and students. This reminded me of old wounds – the suspicion climate in a Romania traumatised by communism –
So, others too fight rigid frames within which you “are guilty until proven guilty” – others too have to fight educational policies in which students roles are restrained to accepting passively decisions taken for them, with too little space left for discussion or negotiation –
Food for thought for all of us: to what extent do we offer our students a framework based on TRUST and RESPECT, meant to bring us THEIR Trust and Respect?
Or, in Chris Betcher’s words: Seriously, what’s the worst thing that could happen if we created an environment of trust and respect?
Incredere si respect - Trust and respect
An English translation will follow shortly...
Da, consuma timpul, da, e uneori te simti descurajant de neinsemnat intr-o blogosfera atat de mare, da, impactul pe care il produci este aproape nul in aceasta faza, dar... dar...
Satisfactia de a gasi si re-gasi "out there" ganduri si idei pe care le-ai avut dintotdeauna compenseaza pentru "timpul pierdut" si il transforma in "timp regasit", fiindca a gasi in lumea mare oameni cu aceleasi valori si atitudini compenseaza frustrarea de a nu-i gasi in imediata proximitate.Totusi, stiu ca exista asemenea oameni si aici, pe aproape, am sa fac tot posibilul sa-i (re)gasesc.
Cat despre impact, nu-mi fac griji, nu se poate realiza de azi pe maine... Trebuie rabdare, concentrare si incredere...
Incredere si respect, spunea Chris Betcher pe blogul sau, Betchablog, sunt valori decisive in crearea unei relatii bune intre educatori si studenti. Si asta mi-a adus aminte de vechi rani - climatul de suspiciune dintr-o Romanie traumatizata de comunism -
Iata, deci, si altii se lupta cu cadrul rigid in care "esti vinovat pana esti gasit vinovat" - si altii se lovesc de politici educationale in care rolul studentilor este de a recepta pasiv deciziile facute in numele lor, cu prea putin spatiu de manevra sau negociere -
De reflectat prin urmare, la masura in care oferim studentilor nostri un cadru bazat pe INCREDERE si RESPECT, menit a ne aduce si noua INCREDEREA si RESPECTUL lor!
Da, consuma timpul, da, e uneori te simti descurajant de neinsemnat intr-o blogosfera atat de mare, da, impactul pe care il produci este aproape nul in aceasta faza, dar... dar...
Satisfactia de a gasi si re-gasi "out there" ganduri si idei pe care le-ai avut dintotdeauna compenseaza pentru "timpul pierdut" si il transforma in "timp regasit", fiindca a gasi in lumea mare oameni cu aceleasi valori si atitudini compenseaza frustrarea de a nu-i gasi in imediata proximitate.Totusi, stiu ca exista asemenea oameni si aici, pe aproape, am sa fac tot posibilul sa-i (re)gasesc.
Cat despre impact, nu-mi fac griji, nu se poate realiza de azi pe maine... Trebuie rabdare, concentrare si incredere...
Incredere si respect, spunea Chris Betcher pe blogul sau, Betchablog, sunt valori decisive in crearea unei relatii bune intre educatori si studenti. Si asta mi-a adus aminte de vechi rani - climatul de suspiciune dintr-o Romanie traumatizata de comunism -
Iata, deci, si altii se lupta cu cadrul rigid in care "esti vinovat pana esti gasit vinovat" - si altii se lovesc de politici educationale in care rolul studentilor este de a recepta pasiv deciziile facute in numele lor, cu prea putin spatiu de manevra sau negociere -
De reflectat prin urmare, la masura in care oferim studentilor nostri un cadru bazat pe INCREDERE si RESPECT, menit a ne aduce si noua INCREDEREA si RESPECTUL lor!
luni, 1 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
